

Autor: Pavel Frček
16.05.2025
De ce vaca rumegă mereu, iar câinele înghite mâncarea pe nemestecate? Digestia animalelor sub lupă
Te-ai întrebat vreodată de ce bovinele petrec ore întregi rumegând, în timp ce câinele aproape că nu mestecă hrana? Motivul este diferitul tip de digestie. În timp ce unele animale au un stomac simplu, altele au evoluat cu mai multe compartimente, cu digestie microbiană sau chiar ajutate de pietricele. Care sunt principalele diferențe între grupele de animale?
Monogastrice: stomac simplu, sistem eficient
Animalele cu stomac simplu – așa-numitele monogastrice – includ oamenii, carnivorele (cum ar fi câinii și pisicile), omnivorele (porcii), caii, măgarii, iepurii sau rozătoarele. Sistemul lor digestiv este compus din cavitatea bucală, esofag, stomac, intestin subțire și intestin gros.
Alimentele sunt mărunțite în cavitatea bucală, unde enzima ptialină începe descompunerea polizaharidelor (de aceea, după o mestecare mai lungă, un covrig începe să aibă gust dulce).
Prin esofag, totul ajunge în stomac, unde începe digestia chimică – acidul clorhidric (HCl) sterilizează hrana și activează enzimele responsabile pentru descompunerea proteinelor și grăsimilor. Se formează astfel unități mai mici – aminoacizi și acizi grași. Acestea sunt absorbite în intestine, unde se adaugă sucuri digestive din pancreas și fiere. În intestinul gros are loc reabsorbția apei și mineralelor, precum și îngroșarea restului de bol alimentar.
Pe scurt: la noi are loc mai întâi digestia chimică (stomac – acizi) și enzimatică. Digestia microbiană intervine abia ulterior.
Specialitatea păsărilor: digestie cu ajutorul pietricelelor
Tractul digestiv al păsărilor este similar cu cel al monogastricelor, dar are câteva particularități. Păsările au un gușă, unde hrana este stocată și uneori parțial digerată. În continuare, au un stomac în două părți – stomacul glandular, care produce sucurile digestive, și stomacul muscular (moara gastrică), care funcționează ca o râșniță.
De aceea păsările – în special cele de curte – înghit pietricele mici, numite grit. Acestea ajută la mărunțirea mecanică a hranei, deoarece păsările nu au dinți. Tocmai în stomac are loc digestia chimică și enzimatică.
Această „scurtătură evolutivă” le permite păsărilor să mănânce repede și să digere în siguranță fără a mesteca sau rumega îndelung.
Poligastrice: când un animal are patru stomacuri – și niciunul nu este de prisos
Animalele precum bovinele, oile sau caprele sunt considerate rumegătoare – adică poligastrice. Sistemul lor digestiv conține patru compartimente: rumen, reticul, omas (foios) și abomas (stomacul adevărat). Deși uneori se spune că au patru stomacuri, mai corect este să spunem că au un singur stomac compus din patru compartimente.
După ce hrana este mărunțită în gură, ajunge în rumen, unde începe digestia microbiană. Hrana este atacată de microorganisme – bacterii, protozoare și fungi – care pot descompune celuloza, lucru pe care nici oamenii, nici animalele monogastrice nu îl pot face. Un aspect interesant este că microorganismele consumă mai întâi zaharurile simple din hrană și abia apoi trec la cele complexe.
Când rumegătorul este în repaus, bolul alimentar este regurgitat – adică readus în gură, unde este rumegat din nou. Acest proces se repetă de mai multe ori, până când hrana este perfect mărunțită. Apoi trece prin celelalte compartimente și, în cele din urmă, ajunge în abomas, unde are loc digestia chimică și enzimatică – similară cu cea a monogastricelor.
Vaca își poate produce propriile proteine
Unul dintre cele mai fascinante aspecte ale rumegătoarelor este că ele au două surse de proteine. Prima este clasică – din hrană (de exemplu, leguminoase, soia etc.), dar este o proteină incompletă. A doua este mult mai sofisticată: microorganismele din rumen. Acestea nu doar că ajută la digestie, dar, odată ce mor, călătoresc odată cu bolul alimentar și sunt digerate – ceea ce generează proteine animale de înaltă calitate. Practic, vaca „își crește” propriile proteine în interiorul corpului.
Acest proces este esențial mai ales pentru agricultură, deoarece rumegătoarele pot valorifica proteine vegetale de calitate mai slabă și le pot transforma în produse foarte valoroase – lapte sau carne.
Nu hrănim vaca – hrănim microbii ei
Baza unei creșteri de succes a rumegătoarelor este înțelegerea unei reguli simple: „Nu hrănim vaca, ci în primul rând microorganismele din ea.” Hrana trebuie să fie de calitate – fără mucegai, putregai sau îngheț – iar schimbările în dietă trebuie făcute treptat, de exemplu la trecerea pe pășune verde. Dacă avem grijă de microbi, vom primi în schimb un animal sănătos și productiv. Fie că este vorba de o vacă de lapte, un taur pentru carne sau o capră pentru brânzeturi – totul începe în rumen.
Mai multe articole

16.05.2025
De ce vaca rumegă mereu, iar câinele înghite mâncarea pe nemestecate? Digestia animalelor sub lupă
Te-ai întrebat vreodată de ce bovinele petrec ore întregi rumegând, în timp ce câinele aproape că nu mestecă hrana? Motivul este diferitul tip de digestie. În timp ce unele animale au un stomac simplu, altele au evoluat cu mai multe compartimente, cu digestie microbiană sau chiar ajutate de pietricele. Care sunt principalele diferențe între grupele de animale?
Citește articolul
15.05.2025
Ce tip de lână să alegi? Comparație între alpaca, cașmir, merinos și altele
Probabil ai auzit deja că există mai multe rase de oi. Dar știai că și lâna poate avea tipuri diferite? Nu o obținem doar de la oi, ci și de la lame sau chiar de la iepuri.
Citește articolul
14.05.2025
Metode de muls și tipuri de săli de muls
Mulsul reprezintă o activitate zilnică în creșterea bovinelor de lapte – însă modul în care este efectuat poate varia considerabil. De la mulsul manual tradițional până la sistemele moderne robotizate, fiecare fermă alege soluția care corespunde cel mai bine necesităților și posibilităților sale. De asemenea, sălile de muls – spațiile dedicate acestei activități – pot diferi semnificativ. În acest articol vom explora principalele metode de muls și tipurile de săli de muls utilizate în prezent.
Citește articolul