Boala varoozei la albine

Cauza varoozei este acarianul Varroa destructor. Acest parazit atacă atât albinele adulte, cât și puietul căpăcit. A fost semnalat pentru prima dată în Indonezia. În următorii cincizeci de ani s-a răspândit în China, India, apoi prin Rusia până în Germania și Polonia. Există de asemenea înregistrări ale prezenței sale și în Hawaii.

Acarienii sunt vizibili cu ochiul liber – se găsesc atât pe albinele adulte, cât și pe puiet în toate stadiile de dezvoltare. Pentru a se dezvolta, au nevoie de albine adulte și de urmașii acestora. Varroa destructor se hrănește cu țesutul gras al indivizilor adulți, după care trece pe puiet. Ca urmare, colonia de albine slăbește, devine subnutrită, iar albinele care ies din celule sunt adesea deformate – pot avea aripi atrofiate sau lipsă, picioare deformate, corp curbat ori abdomen micșorat. Colonia este, în ansamblu, slăbită și mai predispusă la alte boli.

Tratarea împotriva varoozei se efectuează, de obicei, primăvara (în lunile martie și aprilie) și la începutul toamnei (în august și septembrie). Este important să se aleagă metodele potrivite și să fie schimbate periodic, deoarece acarianul se poate adapta și deveni rezistent la substanțele active. Nu este suficient să se schimbe doar denumirea produsului – trebuie schimbată și substanța activă în sine. Nicio metodă nu are o eficiență de 100%. Dintre remediile naturale pot fi folosite acidul formic, acidul lactic, acidul citric sau acidul oxalic. Există și metode alternative, cum ar fi fumigarea cu frunze arse de roșii, hrean sau sfeclă roșie, ori îndepărtarea puietului de trântori. Totuși, aceste metode nu garantează o eficiență completă. În cazul tratamentelor chimice, este necesar să se acorde atenție perioadei de aplicare – unele substanțe pot fi absorbite în miere. Este întotdeauna necesar să se respecte instrucțiunile din prospect. Printre cele mai eficiente medicamente se numără cele care conțin substanța activă amitraz.

O măsură preventivă importantă este asigurarea unei cantități suficiente de hrană – astfel, albinele nu vor simți nevoia să jefuiască stupii altora, care pot fi eventual infectați, reducând astfel riscul de transmitere a parazitului. Esențială este și înlocuirea regulată a ramelor vechi cu unele noi. În fiecare an, până la data de 15 februarie, este obligatorie predarea probelor la Institutul Veterinar de Stat. Proba se colectează cel mai devreme la 30 de zile după ultima tratare preventivă din toamnă, moment în care se așază pe fundul stupului o tăviță curată și măturată. După această perioadă, resturile adunate se pun într-un recipient închis ermetic. Dacă apicultorul deține mai multe colonii de albine, probele din toți stupii trebuie combinate într-una singură. Înainte de expediere, proba trebuie etichetată corespunzător – se vor menționa numele complet al apicultorului, numărul de înregistrare, numărul locației și numărul de colonii.